Poza veche de Otilia Cazimir

Sunt eu, fetita asta serioasa
Ce sta pe-un scauies, cuminte,
Strângând la piept, cu mâinile-amândoua
Papusa noua,
De care înca-mi mai aduc aminte?
(Avea rochita alba, de matasa.)

Mi-e mila de mânuta ei,
De trupul mic, si firav, si putin:
Mi-e mila ca de-un copilas strain
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei…

Pe vremea ceea nu ma cunosteam, -
Oglinzile erau asa de nalte!
O data doar, în luciul unui geam
Am banuit o clipa chipul meu,
Am prins în ochi surâsul celeilalte
Si n-am stiu ca-s eu.

Dar într-o zi am coborât din cui
O cadra-n care nu era nimic –
Decât o fata cu priviri caprui.
Ca un pisoi prostut si mic,
Am cercetat piezis, cu frica,
Vedenia stângace.
Am râs: - Saraca, tare-i mititica!
A râs si ea. – Ai si mata cercei?
De ce nu vrei sa vii oleaca-ncoace?…
Dar mâna care-o cauta pe-a ei
A pipait zadarnic sticla, rama,
Si-nspaimântata am fugit la mama…

Azi, din fetita aceea nu mai este
Decât o poza stearsa si-o poveste.
Cu ochii mari, cu cercelusii din ureche,
Mi-a adormit – papusa veche
Pe scauiesul din gradina –
În suflet, printre cioburi de lumina.

Dar de Craciun, când fulgi subtiri de fum
Coboara liniste pe suflet si pe drum,
Când bate-n geamuri cea dintâi colinda, -
Din întunericul uitat în mine
Eu simt, încetisor, cum vine
Fetita din oglinda,
Cum îsi deschide ochii calzi si vii
Si-mi cere iarasi râs si jucarii.

Poza veche

Cine stie?

Cine stie care e taina omului?
Unde e casa Domnului?
Cine stie unde se duc zilele?
Cine stie care e taina florilor?
unde-i casa norilor?
Cine imi spune vantul de ce bate acum peste al meu drum?
Cine stie definitia iubirii?
Cine stie ca fericirea nu se cumpara?
Cine stie ce se ascunde intr-un colt de suflet?
Cine stie ca in iubire intr-o clipa poti pierde tot ce ai avut?
Cine stie ca viata se termina si nu o ia de la inceput?
Cine stie ce se ascunde dincolo de nori?
Cine stie ce inseamna un visator?
Cine stie ce ascund ochii tai?
Cine stie ca lumea asta ca numai cu iubire va scapa?
Cine stie ca visele nu pot muri?
Cine stie sa se bucure de zambetul unui copil?
Cine stie sa mai fie cu tine atunci cand suferi,la greu si la bine?
Cine stie ca anii trec si nimeni nu ii mai opreste?
Cine stie ca oamenii sunt facuti pentru iubire?
Cine stie ca nu imi ajunge doar o viata sa iubesc?
Cine stie ca am nevoie de iubire si de un strop de fericire?

Regrete

Astazi m-am gandit la regrete.Pe care le intalnim dupa fiecare esec,dupa fiecare cearta,dupa fiecare pierdere sau despartire.
Regretele mi se par cea mai mare dovada de slabiciune a caracterului uman si arata ca actionam dupa instincte, ca nu ne gandim la consecintele faptelor noastre sau doar ca nu suntem in stare sa ne asumam propriile fapte.Partea cea grea e sa accepti faptul ca te-ai inselat si sa fi impacat cu tine insuti.
Nu putem fi perfecti si poate unii ne cer asta, dar nu putem...
Imi privesc greselile din trecut si am puterea sa spun ca din toate am avut ceva de invatat.
Daca am reusi sa ne stergem tot raul pe care l-am facut altora sau noua insine, momentele cand ne-am amagit, alegerile gresite, momentele in care ne-am lasat dusi de val, sansele ratate din cauza lipsei de curaj... am constata ca nu ne-ar mai ramane prea mult din viata. Asa ca..mai bine le pastram pe toate asa cum au fost, cu zilele de fericire exploziva, zilele cand radiam, amintirile placute si, alaturi de ele, lacrimile,suferintele.Dar nu regretele.
Nu avem puterea de a ne schimba trecutul,dar o avem pe aceea de a privi prezentul ca pe o sarbatoare care trebuie traita prin invatamintele din trecut si visele din viitor.

Ce n-as da sa mai fiu mica...

Cat as vrea sa pot intoarce anii sa mai fiu mica,imi e dor de acea perioada a vietii si de aleea copilariei mele pe unde tipam cat de tare puteam de bucurie.
Oare unde esti copilarie?Daca ai stii cat imi lipsesti...
Ce n-as da sa mai fiu mica sa mai fiu copila mamei care zburda desculta si venea acasa "curata" din cap pana in picioare.Imi e dor de jocurile copilariei mele, de mirosul de mancare facuta din nisip , de cataratul prin copaci si de cazaturile spectaculoase pe care numai eu le luam.Off stau si ma uit in urma si realizez ca acea perioada a copilăriei este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Mi-e dor de naturaletea si inocenta cu care saream in bratele bunicilor cand veneam acasa de la gradi,de mirosul de scortisoara,de soarele din camerea mea ce nu ma lasa sa dorm ce ma anunta ca a mai venit o noua zi de joaca si de alergatul prin ploaie cu copii de odinioara,pe care uneori il mai practic si azi cu copii deveniti acum mari.
Copilaria...momentul vietii mele in care plangeam si radeam in aceeasi zi, in care ma suparam si iertam dupa cateva momente, in care eram singura si totodata cu toata lumea, momentul povestilor frumoase unde intotdeauna invingea binele.
In sufletul meu voi ramane vesnic un copil.Copilaria este un taram magic...

O picatura de apa

Mereu m-am gandit cum e sa fiu o picatura de apa.Daca stau si ma gandesc mai bine as putea fi un strop de ploaie ce cade intr-o dimineata de vara, as putea fi un fulg de nea ce cade lin impodobind copacii de puritate,as putea sa fiu o picatura ce cade la robinet si face mai curata o farfurie murdara sau invioreaza un om dupa un lung somn,as putea fi o lacrima de durere ce pica pe obrazul unui copil inocent,as putea fi o picatura ce poate tine in viata un om, o planta, un animal, o vietate.....

Sfaturi pentru parinti!

1. Nu ma rasfata, stiu foarte bine ca nu mi se cuvine tot ceea ce iti cer dar te incerc totusi.
2. Nu-ti fie teama sa fi ferm cu mine, eu prefer asa, asta ma aseaza la locul meu.
3. Nu folosi forta cu mine, asta ma obisnuieste cu ideea ca numai puterea conteaza, voi raspunde mult mai bine daca sunt condus.
4. Nu fi inconsecvent, asta ma pune in incurcatura si ma face sa încerc sa scap nepedepsit indiferent ce fac.
5. Nu-mi face promisiuni, s-ar putea sa nu ti le poti tine, asta ma va face sa imi pierd increderea in tine.
6. Nu raspunde provocarilor mele atunci cand fac lucruri care te supara, voi incerca atunci sa capat si mai multe “victorii” .
7. Nu te supara prea tare cand spun: “te urasc !”, nu cred ce-ti spun dar vreau sa te fac sa-ţi para rau pentru ce mi-ai facut.
8. Nu ma face sa ma simt mai mic decat sunt, voi incerca sa-ti demonstrez contrariul purtandu-ma ca o persoana importanta.
9. Nu face in locul meu nimic din ceea ce as putea sa fac singur, asta ma va face sa ma simt ca un copil si voi continua sa te folosesc in serviciul meu.
10. Nu-mi menaja vechile obiceiuri, acorda-mi cat mai multa atentie, altfel nu faci decat sa ma incurajezi sa le continui.
11. Nu ma corecta in public, voi fi mult mai sensibil daca-mi vei vorbi bland intre patru ochi.
12. Nu incerca sa discuti comportamentul meu in febra conflictului, din anumite motive auzul meu nu e foarte bun in acel moment iar cooperarea mea e chiar si mai slaba; e mai bine sa actionezi asa cum e cazul (pedepsindu-ma dacă e cazul) dar hai sa nu vorbim despre asta decat mai tarziu.
13. Nu încerca sa imi tii predici, vei fi surprins sa constati cat de bine stiu ce e bine sau rau.
14. Nu ma face sa simt ca greselile mele sunt pacate, trebuie sa învat sa fac greseli fara a avea sentimentul ca nu sunt bun de nimic.
15. Nu ma cicali dacă o faci, va trebui sa ma protejez prin a parea surd.
16. Nu-mi cere explicatii pentru comportarile mele gresite, cateodata nici eu nu stiu de ce am procedat asa.
17. Nu ma pedepsi prea tare ma sperii usor si atunci spun minciuni.
18. Nu uita ca-mi place sa experimentez, invat din asta deci te rog sa te obisnuiesti.
19. Nu ma feri de consecinte, trebuie sa invat din experienta.
20. Nu baga prea mult in seama indispozitiile mele, s-ar putea sa profit de faptul ca-mi acorzi mai multa atentie atunci cand sunt bolnav. (Acorda-mi atentie tot timpul si cand sunt sanatos.)
21. Nu ma respinge cand pun intrebari cinstite, daca o faci vei constata ca nu te mai intreb si-mi caut informatiile in alta parte.
22. Nu-mi raspunde la intrebarile prostesti si lipsite de sens, altfel voi incerca mereu sa te agat de mine cu asemenea intrebari.
23. Nu incerca sa arati ca esti perfect sau infailibil, ma faci sa simt ca nu voi mai putea sa te ajung niciodata.
24. Nu te teme ca petrecem prea putin timp impreuna, ceea ce conteaza este cum il petrecem.

25. Nu te teme daca eu sunt speriat, voi deveni si mai speriat, arata-te curajos.
26. Nu uita ca eu nu pot creste fra o gramada de incurajari si intelegere dar cateodata o apreciere chiar castigata cinstit este uitata, mustrarea batjocoritoare-nu.
27. Poarta-te cu mine asa cum te porti cu prietenii tai, atunci voi deveni si eu prietenul tau, tine minte: învat mai mult de la un model decat de la un critic.
28. Si in afara de asta, te iubesc foarte mult, te rog iubeste-ma si tu in schimb.

Dor de anii de liceu...

Cum era melodia?Ani de liceu cu emotii la romana/Scumpii ani de liceu cand la mate dai de greu.
Liceul....Locul in care mi-am inceput aventura numita adolescenta,locul in care fuga de la ore mi se parea cel mai "cool"lucru de facut.
Un locul unde am trait clipe de neuitat-clipe de vis sau de...cosmar.Cu toate ca inceputul mi se parea o eternitate,aceasta a trecut mult mai repede decat ma asteptam.
In toti acesti ani am invatat ca omul este foarte schimbator,cat de urate sunt fitele pitipoancelor si pitiponcilor si am invatat sa iubesc lucrurile simple.De barfa nu mai zic,am preferat sa raman in banca mea fara sa le fac pe plac "prietenilor".
Imi e dor de profa de info tipand la noi "CE AVETI DRAGA!!!",de gafele colegei "barbie girl" si de sexy diriga,de toti profi buni sau mai rai ,de generatia groghi,imi e dor de anii de liceu intr-un cuvant.
Multumesc tuturor celor care mi-au vrut binele dar si celor care mi-au vrut raul ,pentru ca de la voi am avut ce invata.Da am invatat ce inseamna sa fi un un om printre oameni si un om printre neoameni.Aaaaa si in final am fost o clasa ce se numea G de la ce vine litera G evident de la "GENII".

Cred in Dumnezeu,speranta si iubire
Si-n dreptul fiecaruia la fericire,
Cred in vise si in loialitate ,
In vorba buna si in sinceritate!
Inca mai cred in bucuria de a face bine,
De a-l ajuta pe cel de langa mine
Si de a-l respecta cum se cuvine

Dorinta

Nu stiu de vreau un colt de cer sau de pamant
Sa fiu mai aproape de voi cei dusi dintre cei buni,
Durerea apasa si locul oricum nu conteaza,
Sa retraiesc o zi cu voi mi-ar fi de ajuns
Nu stiu ce as vrea sa fac in acea zi,
Sa va tin in brate...sa va spun ca va iubesc...
Sa radem...sa vorbim nimicuri...
Sa ne plimbam pana obosesc.
Dar locurile-s goale in suflet si pe cale,
Suferinta s-o termin...e lucru clar ,nu pot
Raman doar in tacere sau tipat si clestare,
Sa-mprastii nemurirea in amintiri de clopot.