Cat as vrea sa pot intoarce anii sa mai fiu mica,imi e dor de acea perioada a vietii si de aleea copilariei mele pe unde tipam cat de tare puteam de bucurie.
Oare unde esti copilarie?Daca ai stii cat imi lipsesti...
Ce n-as da sa mai fiu mica sa mai fiu copila mamei care zburda desculta si venea acasa "curata" din cap pana in picioare.Imi e dor de jocurile copilariei mele, de mirosul de mancare facuta din nisip , de cataratul prin copaci si de cazaturile spectaculoase pe care numai eu le luam.Off stau si ma uit in urma si realizez ca acea perioada a copilăriei este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Mi-e dor de naturaletea si inocenta cu care saream in bratele bunicilor cand veneam acasa de la gradi,de mirosul de scortisoara,de soarele din camerea mea ce nu ma lasa sa dorm ce ma anunta ca a mai venit o noua zi de joaca si de alergatul prin ploaie cu copii de odinioara,pe care uneori il mai practic si azi cu copii deveniti acum mari.
Copilaria...momentul vietii mele in care plangeam si radeam in aceeasi zi, in care ma suparam si iertam dupa cateva momente, in care eram singura si totodata cu toata lumea, momentul povestilor frumoase unde intotdeauna invingea binele.
In sufletul meu voi ramane vesnic un copil.Copilaria este un taram magic...
