Regrete

Astazi m-am gandit la regrete.Pe care le intalnim dupa fiecare esec,dupa fiecare cearta,dupa fiecare pierdere sau despartire.
Regretele mi se par cea mai mare dovada de slabiciune a caracterului uman si arata ca actionam dupa instincte, ca nu ne gandim la consecintele faptelor noastre sau doar ca nu suntem in stare sa ne asumam propriile fapte.Partea cea grea e sa accepti faptul ca te-ai inselat si sa fi impacat cu tine insuti.
Nu putem fi perfecti si poate unii ne cer asta, dar nu putem...
Imi privesc greselile din trecut si am puterea sa spun ca din toate am avut ceva de invatat.
Daca am reusi sa ne stergem tot raul pe care l-am facut altora sau noua insine, momentele cand ne-am amagit, alegerile gresite, momentele in care ne-am lasat dusi de val, sansele ratate din cauza lipsei de curaj... am constata ca nu ne-ar mai ramane prea mult din viata. Asa ca..mai bine le pastram pe toate asa cum au fost, cu zilele de fericire exploziva, zilele cand radiam, amintirile placute si, alaturi de ele, lacrimile,suferintele.Dar nu regretele.
Nu avem puterea de a ne schimba trecutul,dar o avem pe aceea de a privi prezentul ca pe o sarbatoare care trebuie traita prin invatamintele din trecut si visele din viitor.